De ce nu sunt încurajați tinerii să aibă un loc de muncă?
Nu este niciun secret că, în România, tinerii nu sunt încurajați să aibă un loc de muncă, atât timp cât frecventează cursurile unei instituții de învățământ. Potrivit unor studii, doar 2,5% dintre elevii şi studenţii români lucrează în timpul şcolii, în condiţiile în care media Uniunii Europene este de 18 procente. În anumite țări, cum ar fi Olanda, de exemplu, peste jumătate dintre cei care au între 15 şi 24 de ani muncesc şi merg la cursuri în acelaşi timp.
Tinerii și importanța unui loc de muncă
De ce aceste discrepanțe?
Mentalitatea este una din cauzele pentru care elevii şi studenţii din România nu îşi pun problema unui loc de muncă pentru a avea bani de buzunar. Mentalitatea părinților, care se transmite și la copii. Copiii vor avea aceeași atitudine față de un loc de muncă pe care le-o transmit părinții lor. Mulți dintre părinți obișnuiesc să se plângă constant de neplăcerile de la locul de muncă pe care îl au. Este firesc ca și copiii lor să perceapă noțiunea de ”loc de muncă” ca pe o neplăcere, o corvoadă, un rău necesar, poate chiar un pericol. Și atunci este la fel de firesc să nu vrea să muncească. De ce ar face asta, dacă pot să amâne momentul? Mama și/ sau tata par să se chinuie. De ce ar vrea să aleagă, în mod conștient, să își asume responsabilitatea unui loc de muncă, dacă asta provoacă doar neplăceri?
Ce îi determină pe tinerii din România să nu muncească pe perioada studiilor?
Banii pe care îi primesc de la părinții lor. În România și nu numai (potrivit specialiștilor este un tipar specific țărilor din zona balcanică) părinților li se pare firesc să își întrețină financiar copii cel puțin până termină o facultate. Asta se întâmplă când copilul lor, care nu mai este demult un copil, are deja 22 – 23 de ani.
O organizare ineficientă a timpului. Pare că studiile le ocupă tot timpul, iar un loc de muncă, fie el și part-time, nu mai încape în programul lor zilnic. Însă principala cauză este lipsa motivației. De ce să își organizeze programul astfel încât să aibă timp și pentru un job, dacă părinții le asigură un confort financiar? De ce să muncească, când pot să-și petreacă tot timpul liber cu prietenii?
Nu sunt încurajați nici de familie și nici de școală să facă asta. Nu li se prezintă opțiunile pe care le au, beneficiile unei independențe financiare timpurii, impactul psiholog benefic pe care un loc de muncă îl are asupra unui tânăr. Orientarea în carieră lipsește.
Experiențele neplăcute pe care le-au avut când au încercat să facă asta pentru prima dată. Există situații neplăcute când tinerii dornici să muncească sunt păcăliți de către angajatori. Fie nu sunt plătiți deloc pentru munca prestată, fie sunt plătiți mai puțin decât li se permite, fie sunt nevoiți să lucreze mai multe ore.
Lipsa unui sistem de valori. Câți dintre noi nu am auzit, în casă, exprimări de genul „Copilul meu trebuie să aibă tot ce nu am avut eu”, „lasă-l dragă, el doar trebuie să învețe, muncim noi pentru el”?
Ce îi motivează pe tinerii din alte țări să își găsească un loc de muncă?
Independența. Să nu depindă de banii părinților, să poată să își cumpere singuri lucrurile pe care și le doresc, să poată să își permită ieșiri cu prietenii, excursii, gadget-uri mai performante.
Vor să demonstreze ceva, cuiva. Vor să arate părinților, partenerilor, prietenilor că sunt capabili, că sunt demni să fie luați în seamă într-un sistem de valori. Dacă acest sistem de valori nu există, ei nu mai vrea să demonstreze nimic, nimănui.
Orientarea timpurie în carieră, care se face încă de pe băncile scolii. Copiii sunt încurajați să-și manifeste curiozitatea față de meserii și să facă legături între ce fac la clasă și ceea ce ar putea face ca adulți.
Știați că?
– Vârsta minimă de la care poate fi angajat minorul este de 16 ani.
– Este permisă angajarea adolescenților cu vârsta de minim 15 ani, dar numai cu acordul părinților sau al tutorelui legal, conform articolului 49 din Constituția României.
– Minorii care au împlinit 16 ani nu au nevoie de acordul părinților sau al tutorelui.
– Adolescenții sunt încadrați în baza unui contract de muncă individual.
– Durata zilei de lucru este de maximum șase ore şi de cel mult 30 de ore pe săptămână;
– Minorii nu pot face munci periculoase, improprii vârstei sau abilităților lor fizice, nu pot munci noaptea;
– Salariul trebuie să fie cel puțin cel minim pe economie, în condițiile a maximum 30 de ore de muncă pe săptămână.
Dacă ai nevoie de sprijin pentru a te orienta în carieră, Centrul de calificare și formare profesională oferă și astfel de servicii.
Autor – Ileana Adamescu
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!